Am primit un e-mail lung şi frumos de la prietena noastră Mirela care este plecată la Paris cu o bursă Erasmus. Cu acordul ei împărtăşim cu voi gândurile şi impresiile ei despre Paris, precum şi o fotografie cu turnul Eiffel:

“Bună draga mea,

Scuze că nu am dat nici un semn până acum, dar am avut ceva probleme cu internetul. Să îţi povestesc câte ceva ce nu am apucat să vorbim mai detaliat. Sunt vrăjită de tot ceea ce este în jurul meu. Parisul este superb, oameni de toate culorile (mai ales negri), auzi vorbindu-se în jurul tău tot felul de limbi (ador să aud vorbindu-se spaniola), oamenii sunt mai educaţi … aaaa … să nu uit o mică excepţie.

Zilele trecute eram la Mc Donald’s şi un tip foarte aranjat, la costum, care era cât pe ce să mă impresioneze, după ce a mâncat a râgâit de faţă cu ceilalţi fără ca măcar să pună mâna la gură. Şi ca şi cum nu ar fi fost suficient, a început să se scobească între dinţi cu băţul de la suc. Ce să zic? Cred că şi bunicul dacă venea la Mc Donald’s tot se purta mai civilizat. Şi vorba aia … bunicul meu e de la ţară.

Cursurile le incep mai târziu, dar am mers deja la facultate pentru alte formalităţi. Am mers chiar şi la bibliotecă. Abia aştept să merg la cursuri, să cunosc alţi profesori, alţi colegi, alte culturi şi să aflu cât mai multe lucruri noi. Îmi place la nebunie biblioteca lor care este uriaşă şi găseşti tot ceea ce vrei. Ca să nu mai pun şi faptul că în campusul lor universitar poţi face ce sport vrei: înot, tenis de masă, tenis de câmp, sală, yoga, scrimă etc etc. Trebuie doar să faci un abonament de 30 euro pe an. Cu limba franceză la facultate e ok pentru că se vorbeşte foarte literar şi mai ales mai rar ca pentru toţi studenţii Erasmus. Deci nu e greu de înţeles. Mă descurc.

Mai degrabă e mai dificil pe stradă, la magazin sau în alte locuri publice. Sunt foarte mulţi imigranţi mai ales negri care lucrează cam peste tot unde mergi să faci cumpărături şi normal, au o franceză cu tot felul de nuanţe. Ca să nu mai pun că vorbesc foarte repezit. Dar, dacă îi rogi să vorbească mai clar şi pe înţelesul tău nu e nici o problemă.

Mâncarea este foarte scumpă, în mod deosebit cam orice tip de carne. E aproape dublu preţul faţă de ce am văzut eu când mergeam la mama. Noroc că nu mănânc foarte mult. Bine, mai este în cadrul campusului universitar cantina pentru studenţi unde o masă de bază plus desert te costă 3,4 euro, ceea ce mi se pare rezonabil. Oricum gătesc şi acasă şi o să mă descurc până la urmă.

Şi transportul e super scump la ei. Cu tot cu reducerea pentru studenţi, un abonament pe zona 1, 2, 3, zone care includ tot Parisul, locul unde merg să fac cumpărături şi Universitatea mă costă 80 de euro. Şi acest abonament e valabil o lună. Cam scump zic eu dar nu ai alte opţiuni. Să cumperi bilet de fiecare dată e mult mai scump. Te costă 2,5 euro o singură calatorie. Gândeşte-te cât aş cheltui dacă ar trebui să merg la şcoală de 2, 3 ori pe zi.

Locuiesc în cartierul La Defense, cel mai nou cartier al Parisului. Am o privelişte superbă. Fac 20 minute până la şcoală ceea ce e foarte puţin. Colega mea de garsonieră care are universitatea tocmai în celălalt colţ al Parisului are de mers cu metroul 1 oră jumătate. Garsoniera e destul de spaţioasă, avem în cameră chiar paturi duble, avem o bucătărie dotată cu tot ceea ce îţi trebuie, o baie foarte spaţioasă. Şi plătim 345 de euro pe lună cu cheltuieli incluse. Ceea ce înseamnă că e foarte avantajos şi foarte puţin.

Un lucru foarte avantajos aici este faptul că oriunde ai merge şi orice ai vizita, orice cetăţean din Uniunea Europeană până în 25 de ani are acces gratuit. Zilele trecute, pentru că nu am mers încă la cursuri, cu puţinii colegi Erasmus pe care am apucat să-i cunosc, am vizitat câte ceva. Apropos, am rămas foarte dezamăgită de turn. Dacă nu îl vizitezi seara când este luminat nu are nici un efect. În timpul zilei arată ca o schelă pe care muncesc cei din construcţie. În rest, aşa din câte am apucat să văd, oraşul este superb. În contradicţie totală cu cartierul în care locuiesc eu şi care e foarte nou, Parisul este foarte vechi dar foarte bine păstrat. Sunt foarte multe locuri frumoase pe care le pot vizita şi care nu sunt atât de cunoscute. Nu înţeleg de ce turnul este punctul principal de referinţă când el datează doar din secolul al 19-lea. Deci nu este elementul cel mai potrivit pentru a reprezenta Franţa.

Am scris atât de multe încât nu ştiu dacă am mai uitat sau nu ceva. Oricum, când am o noutate te pun la curent. Momentan sunt bine, sunt încântată, ştiu că vor fi şi perioade mai dificile mai ales când voi avea examene, dar nu mă sperii. Se merită sacrificiul. Abia aştept să merg la cursuri.

Aaaaa … să nu uit. De fiecare dată când ies în oraş mă aleg cu câte o carte de vizită cu diverse invitaţii: “dacă ai vreo problemă, dacă vrei să te plimbi, dacă ai nevoie de un loc unde să stai, dacă vrei să ieşi la dans, trebuie doar să mă suni … eu abia aştept şi chiar aş fi încântat”.

Momentan abia aştept să încep cursurile şi să folosesc biblioteca lor uriaşă. Singurul lucru tragic în toată această ecuaţie este faptul că sunt reduceri uriaşe peste tot şi numai lucruri frumoase. Prin urmare, cartea mea de credit a suferit pierderi dramatice. Ca să nu mai zic de faptul că era tare nostim până m-am obişnuit cu metrourile. Să vezi ce drăguţ era când mă urcam în cel cu direcţia care nu mă interesa pe mine şi trebuia să găsesc drumul înapoi. Şi oamenii văzându-mă aşa de pierdută în spaţiu mă întrebau dacă m-am rătăcit şi dacă am nevoie de ajutor. Acum e ceva mai bine. Deja am început să mă obişnuiesc şi nu mă mai rătăcesc. Ba chiar am reuşit să ajung singură până la Turnul Eiffel.

Tu ce mai faci? Cum merge cu munca? Mi-e dor de tine.

Cu drag,
Mirela Diac”