Unde ingheţul şi focul şi-au găsit locul … şi casa mea pentru 4 luni. Parcă nimic nu m-a mai bucurat atât de tare ca vestea: Islanda este în focuri! Ştirea că vulcanul este în deplină erupere m-a făcut să îmi aduc aminte de clipele minunate petrecute în Islanda pentru mai bine de 4 luni. Mi-aş fi dorit să fiu prezentă la acest eveniment, dar am fost ferită să văd cum pământul se cutremură şi arde la temperaturi impresionante.

Cum nimic nu este întâmplător, dorindu-mi de mică să păşesc pe ţinutul îngheţurilor, mi-am lăsat visele deoparte şi am păşit în realitatea Islandei în augustul anului trecut. Precum un copil nerăbdător şi răzgâiat, mi-am petrecut lunile de dinaintea plecării spre această destinaţie exotică, încercând să aflu cât mai multe despre locurile mirifice de care auzisem pe Discovery, despre oamenii şi obiceiurile lor şi povestind tuturor, aproape nonstop despre Islanda.

Şi cum era de aşteptat, aventura a început chiar dinainte de a-mi lua zborul spre ţara înfrigurată. Mituri cum că Islanda este ţara eschimoşilor, cum că oamenii sunt reci, duri ca piatra, că urşii sosesc din Groenlanda, tot am auzit pe toată perioada. Am fost realmente impresionată numai prin imagini de aurora boreală, Blue Lagoon, gheizerele, forma specială a vulcanilor, ţărmurile şi oceanul, măreţia cascadelor …

Şi asta doar din imagini. Dar când m-am văzut într-adevăr pe pământul vikingilor, când am realizat că nimic nu seamănă cu ce văzusem până atunci în viaţa mea … de abia atunci am înţeles: E diferit.

După mai bine de 18 ore nedormite, 6 ore de zbor cu escale şi diferenţe de fus orar, am ajuns în Islanda. Drumul cu flybusul m-a ajutat să mă dezmeticesc.

Teren vulcanic. Nu tu blocuri. Dar nici copaci? Apropo circulă o vorbă la ei: “Ce faci dacă te rătăceşti în Islanda?” “Te ridici în picioare. Că te vezi uşor. Nu sunt copaci”.

Dar nici oameni pe stradă? Îmi întreb colega: “Ioana, tu vezi ce văd eu?” Unde e “obişnuitul”? Nu mi-a luat mult timp să îmi dau seama: Tocmai asta este Islanda. NEOBIŞNUITUL, INEDITUL, NEMAÎNTÂLNITUL E ACOLO.

Sper că v-am trezit interesul. Acesta a fost un episod pilot. Dacă vreţi să vedeţi Islanda prin amintirile mele, vă povestesc cu mare drag.