Vineri și sâmbătă am fost într-un tur de mănăstiri în Bucovina. Nu mai fusesem de câțiva ani pe la mănăstiri, așa că am luat o mașină cu 7 locuri, 6 colegi de la Icar (Alexandra, Andrei, Mădălin, Nicoleta, Sandrino și Silviu) și am plecat în recunoaștere. Prima oprire: Cacica – Biserica Catolică și Mina. E o zonă frumoasă și liniștită, iar Mina merită vizitată. Drumul până acolo e destul de denivelat din cauza alunecărilor de teren, însă dacă mergi cu grijă ajungi în siguranță.

Am continuat cu Humorul. În Mănăstire era slujbă iar turnul era în reconstrucție, așa că am tras câteva cadre pe afară și am pornit spre câteva pensiuni, pentru a cunoaște mai bine piața pentru clienții noștri. Recomandăm neapărat Casa Paradis 3*, exact lângă Mănăstirea Humor, și Pensiunea Elegance 4*, un pic mai izolată și mai intimă.

În Humor am tras câteva cadre și cu partenerii noștri, Hotel Best Western Bucovina, după care am mâncat la Cramă, în drum spre Voroneț.

Voronețul ne-a lăsat mirați pentru starea în care se află și pentru albastrul de Voroneț care de fapt nu mai este albastru de Voroneț. Și acolo am găsit slujbă și reconstrucții, așa că am plecat mai departe. Recomandăm și pensiunea Perla Brazilor din apropiere de Vama, unde ospitalitatea vă va face să rămâneți pentru multe zile și să reveniți cu drag.

Cel mai mult ne-a plăcut la Mănăstirea Moldovița, care ne-a impresionat prin căldură sufletească și bucurie. E un loc din care îți este greu să mai pleci, iar când o faci pleci cu zâmbetul pe buze deoarece te încarci de energie pozitivă.

Trebuie neapărat să urcați și pe dealul din spatele Mănăstirii Moldovița și să vedeți ruinele vechii mănăstiri aflate la 15 minute depărtare. E o zonă în care merită din plin să petreci câteva clipe.

La Mănăstirea Sucevița nu am stat foarte mult deoarece vremea era deja urâtă iar atmosfera nu era deloc ca la Moldovița.

Așa că, după o zi plină, am făcut câteva cumpărături și ne-am îndreptat spre cazare, la Casa Valentin din Sucevița. Ne-am simțit bine, însă se putea mult mai bine și nu aș putea spune că o voi recomanda clienților noștri. Pensiunea era într-o stare destul de proastă și se vedea că nu este îngrijită. Ce am mai văzut în zonă și am recomanda ar fi Casa Rareș și Pensiunea Țara Fagului, însă nu și Casa Valentin.

A doua zi, pe o vreme destul de mohorâtă am pornit din nou la drum. Am oprit prima dată la Marginea, la Atelierul de Ceramică de unde am cumpărat multe obiecte extrem de frumoase și am putut vedea efectiv cum se fac vasele.

Am mers mai departe la Mănăstirea Putna care e de departe ceva aparte, cunoscându-se diferența dintre o mănăstire de maici și una de călugări. Destul de rece, și nu doar din cauza vremii, Putna este Mănăstirea cu cele mai stricte reguli.

De la Putna am mers un pic spre dreapta, pe un drum neasfaltat și cu multe gropi pentru a vedea Chilia lui Daniil Sihastru. Încărcat de istorie, locul nu mai este ce a fost, însă merită vizitat pentru poveste și pentru peisaj.

La prânz ne-am oprit în Rădăuți, unde am mâncat în centru la Restaurantul Național. Este genul de restaurant cu mâncare tradițională pe care îl recomanzi tuturor cunoscuților care au vreodată drum prin Rădăuți. Mâncare multă, ieftină și delicioasă, atmosferă tradițional românească și gazde primitoare. Trebuie neapărat să mâncați la Restaurantul Național când ajungeți în Rădăuți.

Lângă restaurant, un alt loc indicat de vizitat este Muzeul Etnografic în care veți vedea lucruri extraordinar de frumoase din trecutul românesc. Tot acolo îl puteți întâlni și pe faimosul Florin Colibaba și superbele sale opere de artă.

Mai departe am punctat de asemenea Mănăstirea Bogdana, aflată la 100 m de Muzeu, și Mănăstirea Dragomirna, aflată la 15 km de Suceava. Am trecut bineînțeles și pe la Cetatea de Scaun din Suceava unde era montat și cel mai mare ou de Paște. Din păcate Muzeul Satului era închis, însă dacă ajungeți acolo trebuie neapărat să îl vizitați.

Am încheiat traseul nostru la Fălticeni, unde Sandrino a avut primul vernisaj foto la Muzeul Irimescu. După puțină socializare am vizitat ferma de iepuri și fabrica de sticlă a tatălui său, domnul Sorin Ignia. Asta după ce am mâncat o plăcintă delicioasă la mama lui. Trebuie neapărat să vedeți iepurii domnului Ignia. Sunt de o rasă specială – Argintiu Francez – și sunt extrem de blănoși și mari. Sunt și de vânzare așa că puteți fi și fericiții proprietari ai unui superb iepure argintiu francez.

Terminând seara într-o manieră prietenească, am pornit spre casă bucurându-ne de o excursie reușită. Așa că dacă sunteți doritori de un traseu la Mănăstiri vă stăm la dispoziție cu drag.