Se spune că fetele şi femeile sunt în general atrase de licori dulci şi lucruri strălucitoare. Dar ce te faci când le ai pe amândouă la un loc? Ei bine, te bucuri de degustare, la Cotnari şi priveşti, dar fără să atingi nimic, că doar ne aflăm într-un muzeu; Muzeul viei şi vinului de la Hîrlău, mai exact!

Drumul iniţiatic a început la Cotnari, unde procesul de producţie al vinului a fost ceva mai diferit de ceea ce ştiam de la bunica de la ţară. Unde strugurii culeşi erau daţi prin zdrobitoare şi ieşea Ravacul, apoi după o perioadă de macerare, boasca era dată prin teasc şi ieşea Tescovina. Fără aditivi, fără agitaţie constantă, fără struguri cu pungi în cap, doar cu mâini negre de la struguri şi must din belşug.

După ce procesul de obţinere al vinului a fost explicat pe îndelete, ghidul, ne poartă prin „cămările” în care vinul stă la învechit, premergător procesului de îmbuteliere, iar apoi trecem prin vinotecă.

Urmează dansul sticlelor de vin (îmbutelierea), de la Cotnari. În rolul principal Vin Selecţionat – demidulce. Toate au pregătit acelaşi program, o piruetă până la dozator, se dau peste cap de trei ori, se fac muscă şi primesc un dop. La final urmează premierea sticlelor cu o diplomă, în forma unei etichete de onoare.

De aici ajungem la mult aşteptata degustare de vinuri. La început aflăm că trebuie să agităm uşor paharul pentru a putea simţi aroma, mirosim, ne uităm la limpezime, sorbim uşor şi plimbăm licoarea prin gură. Mai aflăm că vinul sec se bea în decursul unui an, iar cel dulce poate fi lăsăt ceva mai mult la învechit pentru a obţine un buchet cât mai special, neapărat în poziţie culcată, pentru ca dopul din plută să intre în contact cu vinul.

Treptat îşi fac apariţia vedetele zilei: Primul – sec, alb şi bunicel. Al doilea – sec, alb şi bun. Al treilea – demisec, alb şi parcă ceva mai bun. Al patrulea – dulce, auriu ca spicul de grâu şi cu o aromă caldă, care parcă te ia în braţe şi îţi cântă un minunat cântec de leagăn. Ultimul – alb, dulce şi numai bun de luat acasă- te duce cu gândul la ritualurile bisericeşti, la mirosul de tămâie şi nici măcar nu e prea dulce să nu îl poţi bea la orice masă. Numai bun de luat acasă! Vinul dulce, mult aduce!

Gata încălziţi şi arzând de dorinţa unei poveşti la gura sobei, onorăm invitaţia şi luăm drumul spre Hîrlău. Ţinta- Muzeul viei şi vinului.

Totul începe să devină ceva mai cunoscut aici. Naşterea, botezul, căsătoria, jocurile şi în final înmormântarea, sunt toate puse sub semnul vinului.

Pentru ca această călătorie să fie mai interesantă, ne oprim la gura beciului să ne punem o dorinţă şi odată ajunşi în interior, trecem prin toate etapele de odinioară, prin care trecea vinul. De la zdrobit cu picioarele, la zdrobitoare şi pompa ceva mai nouă, vinul se plimbă prin butoaie de lemn, în vase de lut, până în cănile mesenilor. Acum parcă totul e ceva mai similar cu procesul de producţie al vinului de la bunici.

După ce ne amintim de importanţa vinului, procesul de obţinere şi etapele prin care a trecut în timp, reluăm drumul spre Iaşi, încântaţi de noi cunoştinţe şi în aşteptarea următoarei călătorii, alături de ghidul nostru în drumeţii ICAR Tours.

Din pasiune pentru degustări de vin,

A.G.A.miţă Turmentache