Post guest: Roxana Tătaru, membru al clubului de ghizi

După cum poate vă amintiţi de data trecută, eu mi-am manifestat interesul pentru turismul religios, alegându-mi ca temă prezentarea complexului arhitectonic de la Bărboi, care pentru mine, ca ieşeancă, este cartea mea de vizită, obiectivul turistic cu care mă mândresc cel mai mult.

Citeam undeva despre cum un critic de artă le recomanda iubitorilor sculpturii lui Brâncuşi să-i privească operele de artă într-o manieră circulară, mişcându-se de jur-împrejurul lor, pentru a le aprecia la adevărata lor valoare.  E ceea ce fac de fiecare dată când sunt impresionată de un obiectiv turistic sau de arta tridimensională. Am aplicat această sugestie a criticului de artă şi în cazul ansamblului de la Bărboi şi abia atunci am înţeles ce anume m-a vrăjit în cazul acestui local.  Vă voi dezvălui motivul la momentul potrivit. Până atunci  vă propun un exerciţiu de imaginaţie, şi anume gândiţi-vă că vă aflaţi în faţa acestui edificiu religios. Aşadar, suntem în imediata proximitate a mănăstirii Golia, în Târgu Cucului, pe stradela Bărboi numărul 12 şi ne pregătim să explorăm ansamblul ecleziastic.

Ne oprim în faţa turnului-clopotniţă sau turnul cu ceas, cum mai este denumit, prima componentă a complexului arhitectonic pe care o vedem dacă privim dinspre intrare. Suntem întâmpinaţi cu o inscripţie în limba română, situată la parterul turnului, pe care este scrisă denumirea edificiului-“ Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, e caracterizată ca un “ monument istoric de artă şi arhitectură”, tot aici fiind realizat şi un foarte succint istoric al construcţiei.

Aflăm că cel dintâi ctitor a fost vornicul Ursu Bărboi şi că edificiul a fost refăcut în prima jumătate a secolului al 19 lea  de către logofătul Dimitrie Sturdza, după planurile arhitectului Andrei Karidis. Pe aceeaşi inscripţie este specificat că aici sunt înmormântaţi membri ai familiei Sturdza, precum şi poetul Alecu Russo.

Întreg ansamblul de la Bărboi cuprinde biserica propriu-zisă, turnul cu ceas, monumentul de piatră ridicat în amintirea bisericii Sfânta Vineri,  casa parohială, casa de ape şi zidul de incintă. Să ne imaginăm că urmărim cu privirea turnul-clopotniţă. Ce poveşti evocă el? Se spune că arhitectul Andrei Karidis ar fi murit în sărăcie într-una din încăperile turnului şi că aici a fost găsită biblioteca scriitorului Costache Conachi.

Din toate elementele constitutive ale complexului arhitectonic de la Bărboi, turnul cu ceas  rămâne cel mai misterios, căci este singurul al cărui interior nu-l putem vizita.

Pătrundem în curtea bisericii pe o poartă din fier forjat decorat, păşind pe piatră cubică. De o parte şi de alta vedem zidurile de incintă, nu foarte înalte, care amintesc de perioada în care acest lăcaş a fost mănăstire. Zidurile separă ansamblul ecleziastic de restul oraşului, creând o impresie de plăcută atemporalitate.

În curte, în partea stângă,  observăm Casa parohială. Parcă le  vedem pe fetele de la primul institut pentru educarea tinerelor sau pe Ion Creangă mâhnindu-se când şi-a văzut lucrurile aruncate din casă. Acestor persoane ale trecutului le iau locul actualii locuitori ai Casei parohiale. O vedem, de data asta aievea, pe Maica Veronica, care are bunăvoinţa de a ne iniţia în tainele icoanelor şi ale catapetesmei prezente la Bărboi. Datorită dumneaei acest edificiu dobândeşte pentru ascultători o componentă afectivă, căci clipele în care ne vorbeşte despre obiecte şi spaţii sacre ni le vom aminti mereu cu drag.

Ajungem în sfârşit în faţa bisericii propriu-zise. Maica Veronica ne vorbeşte despre  pridvor, pronaos, naos, altar, catapeteasmă. Când am auzit prima dată aceşti termeni eram de-o şchioapă şi vizitam mănăstirile din nordul Moldovei cu şcoala. Ne povesteşte despre iconografia bisericii şi despre obiectele de valoare care se găsesc acolo. În incinta edificiului religios de la Bărboi se află, de asemenea, şi mausoleul familiei Sturza, sculptat în marmură albă.

Ieşim din biserică şi îi mulţumim Maicii Veronica pentru amabilitatea cu care ne-a dezvăluit atâtea aspecte interesante despre acest spaţiu sacru. Vizita noastră se apropie de sfârşit. Unul dintre dumneavoastră, citirorii, îmi aminteşte că vă sunt datoare cu răspunsul privind motivul pentru care biserica Bărboi exercită o asemenea fascinaţie asupra mea. Aşadar, ce anume m-a vrăjit la ansamblul din Târgul Cucului? Arhitectura? Legendele despre oameni de-altădat’? Grădina atât de bine îngrijită de Maica Veronica? Desigur, câte ceva din toate acestea, dar este un motiv care le surclasează : şi anume sistemul de iluminat PhilipsJ. Cândva, pe înserat, am văzut pentru prima dată acest lăcaş scăldat în lumină şi mi-a furat ochii şi inima definitiv.