Guest post: Tătaru Roxana, membră a Clubului de Ghizi

 Ieri, 24 august, am avut bucuria să particip la un tur de oraş aparte. Ce anume l-a diferenţiat de altele? 

Pentru început, faptul că de data aceasta i-am invitat pe colegii mei de la cursul de italiană la turul pietonal organizat de ghidul nostru, domnişoara Victoria Epurean. Pentru că de câteva săptămâni am avut acces la două lumi (cea a iubitorilor de turism autohton şi cea a tinerilor dornici de a învăţa limba italiană) m-am întrebat în sinea mea ce ar fi dacă aceste două lumi ar interacţiona una cu alta. A rezultat o experienţă frumoasă pentru participanţii ambelor “tabere”, animaţi de dorinţa de a cunoaşte Iaşul pe de o parte, şi limba italiană, pe de alta. Liantul celor două lumi l-a reprezentat domnul Emil Bejan, ghidul Catedralei Catolice “Sf. Maria Regină”, care a fost, ca de fiecare dată, un amfitrion ireproşabil. Ne-a încântat vorbind despre simbolistica acestui spaţiu sacru, atât în limba română, cât şi în italiană, prezentarea bilingvă de la Catedrală fiind o premieră pentru turul nostru de oraş. Cu acest prilej, domnişoara Victoria Epurean i-a oferit domnului Bejan o diplomă de mulţumire pentru colaborarea cu agenţia Icar Tours la proiectul Tur de oraş gratuit. Cu modestia care-l caracterizează, dumnealui s-a arătat foarte încântat de această recunoaştere, spunându-ne că nu a mai primit o diplomă de pe vremea când era licean. La final ne invită să revenim, arătându-şi disponibilitatea de ne vorbi şi altădată despre iubirea sa “cea mai focoasă”, Catedrala.

Un alt element de noutate pentru turul nostru de oraş l-a constituit vizitarea ansamblului de la mănăstirea Golia, loc în care doamna Carmen Chiorcea ne-a invitat în intimitatea Casei Creangă. Aici am văzut reminiscenţele activităţilor scriitorului, de la straiele de diacon purtate de acesta, până la masa la care scria.  Ies din odaie imaginându-mi-l înconjurat de cele treizeci de pisici ale sale şi ţinând în poală câte una, ca în filmul “Un bulgăre de humă”.

În curtea mănăstirii am admirat câţiva păuni, dintre care unul albinos.

Am avut privilegiul de a fi “la înălţime”, în sensul propriu al cuvântului, urcând în Turnul Goliei, de unde am admirat “oraşul furnicar”. Am privit de sus către complexul ecleziastic de la Bărboi, ceea ce pentru mine e o filă scrisă, şi apoi Catedrala Catolică, o filă nescrisă încă.

Am încheiat turul de oraş cu bucuria noilor descoperiri făcute şi cu singurul regret că nu e în fiecare zi miercuri.