De când particip la evenimentele Icar-ului, am mers la destule acţiuni încât să dezvolt o pasiune pentru degustările de vinuri şi pentru toate activităţile conexe din domeniul oenologiei. De aici şi descoperirea unui concept fascinant pentru foarte mulţi oameni – sabrarea. Pe scurt, acţiunea de a deschide o sticlă de şampanie cu o sabie.

Cum a început toată această poveste? De pe vremea lui Napoleon Bonaparte, când armata franceză, după fiecare victorie, înlocuia bubuiturile tunurilor cu pocnetul sticelor de şampanie. Şi cum altfel puteau să deschidă sticlele de şampanie decât cu sabia, instrumentul care le stătea mereu alături şi care îi duceau la victorie sigură.

Chiar dacă pare simplu la prima vedere, retezarea gâtului sticlei de şampanie cu o singură lovitură de sabie este o tehnică greoaie, folosindu-se o sabie mult mai scurtă şi, bineînţeles, neascuţită. Sunt săbii speciale pentru aşa ceva, confecţionate în Franţa, în orăşelul Thiers – centrul cuţităriei franceze. Însă, puteţi folosi şi un cuţit obişnuit.

Scoateţi învelişul dopului şi asiguraţi-vă că aveţi la îndemână prosoape şi pahare. Ştergeţi bine sticla de condens, care trebuie să fie foarte rece, aşezaţi-o la un unghi de 30-45 de grade şi ţineţi-o ferm de baza sticlei.

Călcâiul lui Ahile al unei sticle de șampanii este punctul de îmbinare al celor două jumătăți. Toate au așa ceva și poate fi descoperit ușor prin urmărirea unei linii verticale care pleacă chiar de dedesuptul „buzei“. Lovitura trebuie să urmărească acea linie și să se oprească în capul sticlei, cel care ține dopul. Mișcarea e rapidă și, dacă e corect executată, va avea ca urmare spargerea părții de sus fără cioburi și pierderea cât mai mică de lichid.

Are cineva curaj să sabreze o sticlă de şampanie?

Sursa foto:  jurnalul.ro