Barcelona: Oraşul lui Gaudi – Arhitectul lui Dumnezeu

Un bătrânel îmbrăcat modest era lovit de un tramvai în fața bisericii spre care se îndrepta pentru rugăciune. Crezând că au de-a face cu un sărman, este dus la un spital al săracilor și lăsat să moară acolo. După trei zile de aprigă suferință, bătrânelul își dă sufletul. Acesta a fost sfârșitul tragic al marelui arhitect catalan Antoni Gaudi, supranumit Arhitectul lui Dumnezeu.

Vizionarul arhitect a dăruit Barcelonei o operă care reflectă cele patru mari pasiuni din viaţa sa: natura, arhitectura, religia şi dragostea pentru Catalonia. Creaţiile sale pot fi văzute peste tot în oraş: în Parcul Ciutadella, unde a proiectat stâncile cascadei, în Placa Reial, pentru care a proiectat felinarele, în cartierul Gràcia unde a construit Casa Vicens, pe marele bulevard Passeig de Gràcia a construit Casa Batlló şi Casa Milà, în Parcul Guell şi mai ales uluitoarea Catedrală Sagrada Familia.

Click aici pentru oferta specială de vacanță Spania – 13 zile a ICAR TOURS

Construcţiile sale, inspirate de mişcare, de structuri animale sau vegetale, sunt adevărate lecţii de arhitectură modernista până la cel mai mic detaliu, de la structura de rezistenţă, până la faţade, balcoane, ferestre, coşuri, scări, decoraţii interioare sau tâmplărie şi mobilier. În creaţiile sale, numite uneori bizare sau halucinante, toate artele şi meseriile par a fi atins optimul şi au fost integrate toate materialele de construcţie: piatră, ceramică, celebrul trencadís, sticlăria, fierul forjat sau lemnul.

Casa Milà, denumită şi La Pedrera, cariera de piatră, datorită faţadei sale care seamănă cu o stâncă, a fost considerată foarte inovativă acum 100 de ani când a fost construită, iar în 1984 a fost inclusă în Patrimoniul Cultural UNESCO, acum a fost renovată şi cea mai mare parte din clădire se vizitează.

Casa Milà

Faţada Casei Batllo, comparată de Salvador Dali cu apele liniştite ale unui lac, deşi cladirea a fost gândită să reprezinte legenda Sfântului Gheorghe – patronul Cataloniei – şi a dragonului. Balcoanele sunt protejate de cranii şi oase desprinse parcă din coloana vertebrală, care reprezintă victimele dragonului, iar acoperişul este asemănător spatelui cocoşat şi plin de solzi al dragonului, iar pe turn este reprezentat Sfântul Gheorghe.

Casei Batllo

Capodopera lui Gaudi este Catedrala Sagrada Familia, începută în 1882 şi aflată încă în plină construcţie. Genialul constructor s-a dedicat total operei sale, locuia pe şantier, unii îl considerau un sfânt, un geniu, alţii un demon sau un nebun, iar atunci când a murit în 1926, lovit de un tramvai, martorii au bănuit că era un vagabond. Nu a primit îngrijire medicală la timp şi a murit după trei zile. În cele din urmă a fost înmormântat în cripta din Sagrada Familia. Ideea arhitectului a fost de a integra stilurile gotic, maur şi Art Nouveau în natură. Turlele răsucite, care îi înfăţişează pe cei doisprezece Apostoli, pe cei patru Evanghelişti, pe Fecioara Maria şi pe Iisus Hristos, atunci când vor fi gata, vor face din Sagrada Familia cea mai înaltă biserică din lume. După moartea lui Gaudi construcţia a fost preluată de alţi arhitecţi, iar din cele trei faţade: a Nativităţii, a Pătimirii şi a Gloriei, doar cea a Nativităţii mai aminteşte de stilul lui Gaudi. Sagrada Familia este astăzi simbolul Barcelonei şi atrage anual două milioane şi jumătate de turişti.

Sagrada Familia

Parcul Güell, o fantezie verde, a fost construit de arhitectul Antoni Gaudi cu 100 de ani în urmă, pe colina El Carmel din nord estul oraşului, pentru Eusebi Güell.

Contele Güell dorea să se construiască în apropierea reşedinţei sale un cartier rezidenţial cu 60 de case scufundate într-o grădină luxuriantă, însă proiectul nu s-a finalizat. S-au construit doar două case, în schimb Parcul Güell, cu o semnificaţie religioasă, organică şi urbană, a devenit mândria Barcelonei şi a fost, în 1923, preluat de municipalitate şi declarat parc orăşenesc. Din patrimoniul Barcelonei, Parcul Güell a trecut în cel naţional al Spaniei şi în 1984 a fost inclus de UNESCO în Patrimoniul Mondial.

Parcul Güell

Pini, salcâmi, stejari, eucalipţi, palmieri, chiparoşi, smochini, migdali şi magnolii dau o umbră răcoroasă pe aleile flancate de rozmarin, cimbru sau lavandă, iar designul a integrat perfect în natura operele arhitectului. Arcele, galeriile, statuile şi terasele sunt camuflate de pietre, copaci şi tufişuri, iar coloanele de piatră sugerează trunchiuri de copaci, stalactite, peşteri sau râuri de lavă. Toate suprafeţele construite sunt rotunjite şi acoperite cu bucăţi de ceramică glazurată sau sticlă colorată, în stil mozaic Trencadis.

Click aici pentru ofertele speciale de vacanță oriunde în lume de la ICAR TOURS

De la intrare, străjuită de două case de poveste, două scări şerpuite duc spre sala cu coloane, iar între scări sunt paznicii intrării, dragonul şi şarpele care apără şi culorile catalane.

În spatele coloanelor este un mare rezervor de apă pentru a întreţine parcul verde, iar deasupra tavanul este o terasă enormă mărginită de o lungă bancă sinuoasă, îmbrăcată şi ea în mozaicuri din cioburi de faianţă colorată, de unde puteţi admira întreaga Barcelonă. Coloanele sunt goale pe dinăuntru, iar atunci când plouă, apa este absorbită de terenul nisipos al terasei şi dusă prin coloane şi conducte în marele rezervor, de unde surplusul de apă se varsă prin gurile dragonului şi şarpelui. (sursa tvr.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *