Muzeele Vaticanului

Originea Muzeelor Vaticane se leagă de papa Iulius al II-lea, care după alegerea sa ca papă în 1503 a expus diferite sculpturi antice în grădina numită “Belvedere”, permițînd artiștilor să le poată admira. În 1734 papa Clement al XII-lea a fondat Muzeul Capitolin într-un edificiu proiectat de Michelangelo); în 1756 și în 1767 au fost create în Vatican alte două mici muzee: cel de artă sacră și cel de artă romană.
Pașii decisivi au fost făcuți de papii Clement al XIV-lea și de Pius al VI-lea: Muzeul Pio-Clementino, realizat prin amplificarea Palatului apostolic din Vatican, din dispoziția acestor papi cu scopul de a găzdui sculpturile clasice. Edificiul a fost realizat în stil neoclasic și mai apoi a servit de model pentru nenumărate alte muzee ale lumii. În 1796, din cauza invaziei franceze, muzeul a pierdut mai multe opere valoroase, care însă au fost restituite după căderea lui Napoleon, în 1815.
O nouă secție a fost adăugată de papa Pius al VII-lea (Chiaramonti), care i-a și dat numele său, pe care-l are și azi: (Muzeul Chiaramonti).
Ultimul muzeu adăugat complexului a fost în 1973; acesta este dedicat artei religioase moderne și conservă operele eminenților artiști din secolul al X-lea: Novecento.

Muzeele Vaticane cuprind acum zece muzee diferite, dar vizitatorii au acces și la sălile de expoziție ale Bibliotecii Vaticane și la alte săli decorate cu fresce din perioada Renașterii, printre care cele pictate de către Raffaello și, bineînțeles, Capela Sixtină: Muzeul Gregorian Egiptean, Muzeul Gregorian Etrusc, Muzeele de Antichități clasice, Muzeul Pio-Clementino, Galeria de Artă, Galeria de Tapiserii, Muzeul Misionar-Etnologic, Muzeul Sacru (Biblioteca), Muzeul Profan și Muzeul Istoric al Vaticanului.

CLICK AICI PENTRU OFERTA SPECIALĂ DE CIRCUIT ÎN ITALIA CU ICAR TOURS

Muzeul Pio Clementino (Museo Pio Clementino), fondat de Papa Clement XIV în 1771, adăposteşte o colecţie amplă de sculpturi antice, colecţie expusă în câteva camere. Este situat într-una dintre clădirile

piu clementino

de pe marginea magnificei Cortile del Belvedere a lui Bramante. Sarcofagele Elenei şi Constanţei, mama şi fiica Împăratului Constantin, sunt expuse în Galeria Crucii Greceşti (Sala a Croce Greca), o statuie din bronz aurit care îl redă pe Hercule este situată în Sala Rotonda (camera este o atracţie în sine datorită amenajării sale asemănătoare cu un Panteon în miniatură şi datorită mozaicurilor sale), Ariadna Dormind (alături de numeroase alte statui antice) este expusă în Galeria Statuilor (Galleria delle Statue), în vreme ce Camera Muzelor (Sala delle Muse) adăposteşte un grup statuar al muzelor acompaniate de Apolo, iar Sala degli Animali (Camera Animalelor) expune reprezentări sculpturale a diverse animale, şi ele de origine antică. Vizitele la Cabinetul Măştilor (Gabinetto delle Maschere) şi la Galeria Busturilor (Galleria dei Busti) sunt la fel de satisfăcătoare. Şi faimosul Laocoon face parte din colecţiile acestui muzeu, chiar dacă este expus în curtea Belvedere.

Intrând la Muzeul Egiptean Gregorian (Museo Egiziano), vizitatorii păşesc într-o lume a unui fascinant orizont cultural. Fondat de Papa Grigore XVI în prima jumătate a secolului al XIX-lea, muzeul expune o gamă variată de piese, incluzând elemente de interes precum Cartea Egipteană a Morţilor, mumii (inclusiv mumii de animale), papirusuri antice, vaze, bijuterii, statui ale zeilor şi zeiţelor, precum şi sarcofage.

Muzeul Etrusc Gregorian invită vizitatorii să decopere un alt orizont cultural. Fondat chiar înaintea Muzeului Naţional Etrusc de la Vila Giulia, anume, în 1837, sub Papa Grigore IV, Muzeul Etrusc Gregorian oferă prilejul de a înţelege în profunzime sufletul anticei civilizaţii etrusce. Statui din bronz, vaze din teracota, urne, bijuterii, morminte şi sarcofage, toate acestea, în vreme ce constituie cea mai completă colecţie de vestigii etrusce din lume, evocă măreţia felului de viaţă al vechilor etrusci.

muzeele-vaticanului

Muzeul Chiaramonti (Museo Chiaramonti) a fost fondat de Papa Pius VII la începutul secolului al XIX-lea, şi poartă numele laic al întemeietorului. Una dintre cele mai importante secţiuni ale acestui muzeu, dar care, din nefericire, nu este deschisă tururilor de vizite obişnuite, se referă la Galeria Lapidaria. Această galerie constă dintr-o colecţie de mai bine de 3000 de tablete din piatră cu inscripţii care aparţin atât culturilor creştine, cât şi celor păgâne (deloc surprinzător, este cel mai mare lapidariu din lume). Coridorul deschide un peisaj ce abundă în sarcofage, statui, reliefuri, numărând mai bine de 800 de piese muzeale, în vreme ce Aripa Nouă (Braccio Nuovo, cea mai nouă secţiune a muzeului) atrage atenţia prin două capodopere monumentale ale artei antice: Augustus Prima Porta şi Râul Nil (aceasta din urmă este o replică a capodoperei elene).

Colecţia de Artă Religioasă Modernă merită la fel de mult vizitată. Aceasta este una dintre cele mai noi ramuri deschise în cadrul Muzeelor Vaticanului. Fondată în 1973, colecţia, împărţită în mai bine de 50 de camere, expune lucrări semnate de artişti naţionali şi internaţionali, alese pe criteriul coordonatei religioase pe care o urmează. Un accent deosebit este pus pe lucrările artiştilor americani, mai bine de 12 camere fiind ocupate cu astfel de opere (Leonard Baskin este unul dintre artiştii americani, reprezentat aici de o statuie robustă a lui Isaac). De Chirico şi Manzu sunt doi dintre artiştii italieni care au lucrări expuse la Vatican, alături de capodopere semnate de figuri precum Sutherland, Dali, Rodin, Kadinsky, Matisse, Le Corbusier, Picasso, Gauguin, Chagall şi mulţi alţii.

CLICK AICI PENTRU OFERTE SPECIALE DE VACANȚĂ CU ICAR TOURS

Capela Sixtină (Cappella Sistina, derivând de la numele Papei Sixtus IV) rămâne, oricum, regina tuturor exponatelor de la Muzeele Vaticanului. Este situată în Palatul Apostolic, reşedinţa papilor, şi este una

capela sixtina

dintre culmile artei renascentiste (atât arhitectural, cât şi pictural vorbind) înregistrate vreodată pe continent. Lui Michelangelo i-au trebuit 4 ani (între 1508 şi 1512) pentru a finaliza sarcina cu care a fost desemnat de către Papa Julius II, şi, de fapt, a fost chiar una dintre cele mai dificile comisii ale sale (efortul de a picta cele nouă panouri de pe tavan i-a afectat, în cursul proiectului de 4 ani, capacitatea vederii). Contribuţia lui Michelangelo de reduce la scenele inspirate din cartea Genezei şi la scena Judecăţii de Apoi care, în spiritul liniilor directoare renascentiste, reunesc divinitatea şi fizicalitatea umană într-o manieră neegalată de alte curente artistice. Alte fresce care acoperă capela (pereţii laterali, în speţă) se referă la scene realizate de Sandro Botticelli, Pietro Perugino, Signorelli, Pinturicchio, Roselli, şi Domenico Ghirlandaio. Din punct de vedere artistic, acestea sunt la fel de valoroase precum monumentalele panouri de pe tavan ale lui Michelangelo, însă din punct de vedere turistic, sunt eclipsate de lucrarea marelui florentin.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *