Săptămâna trecută, când eram în excursie în nordul Moldovei, cu două doamne din Franţa, am ajuns la Mănăstirea Putna. Mai fusesem înainte acolo dar acum parcă totul era schimbat. Probabil ninsese! Am ajuns la mormântul lui Ştefan cel Mare (Etienne le Grand – sună aşa melodios), mă uitam la el în timp ce doamnele admirau pictura interioară a bisericii şi, melancolic, cu voce tare am exprimat …”Şi Ştefan nu mai vine!” Nu ştiu dacă mă gândeam la faptul că el nu mai vine să mai facă vreo mănăstire sau să ne conducă, sau la faptul că dacă el nu mai vine, atunci ar trebui să mergem noi să vedem ce face sau ce a făcut.

E adevărat că este un lucru mai mult decât interesant să îi vezi mormântul în interiorul Bisericii, dar nu este de ajuns să ii admirăm noi, românii, mormântul şi rodul muncii; poate ar trebui să ştie şi alţii ce a făcut el. Pentru că deşi s-a luptat să apere Moldova noastră de paragină, multe alte popoare s-au simţit la adăpost sub sabia lui lungă.

Mă simţeam mic dar mândru că datorită agenţiei, datorită relaţiilor, datorită cui vreţi voi, am avut ocazia să aduc la împărtăşanie la el persoane atât de naţionalitate română cât şi străină.

Este eroul istoriei Moldovei, astfel că nu există lume care să nu îl ştie, de la Ştefăniţă cu Stejarul din Borzeşti, pentru cei mici, la Fane Babanul, din gurile Zeflemiştilor, la Etienne le Grand pentru turnul Eiffel, la Steven the Great pentru Big Ben, sau, pentru noi toţi, eroul neînvins  Ştefan cel Mare, este cel care a dat viaţă legendelor şi le-a legat de realitate.

De la legenda construirii Bisericii Putna, în care săgeata nu s-a dus decât în locul în care aceasta este construită, la cea a construirii clopotelor pentru fiecare biserică din material diferit pentru a se şti cu precizie de unde vin cotropitorii în funcţie de zgomotul produs de aceste clopote, şi mai departe la cea în care se spune că şi mort el tot şi-a apărat ţara. De la legenda Neamţului, la cea  a ţării Vrancei şi de la Daniil Sihastrul la legenda în care se spune că a avut 47 bătălii, a construit 46 biseriici şi a avut în patul său 46 femei, toate ne fac să ne întrebăm dacă el chiar a existat sau a fost un erou visat de către plăieşii acelei vremi.

Mă gândeam că ştiu destul de multe din faptele lui preamăreţe. Întrebarea firească o ştim cu toţii: „ Bun! Ştiu ce a făcut el, dar… eu ce fac pentru a duce faima Moldovei mai departe?”

E adevărat că el a fost rege şi eu doar un ghid, că el nu a făcut decât să îşi apere „sărăcia şi nevoile şi neamul” lucru pentru care „tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul” trebuie să fie ştiut de cât mai multă lume posibilă. Sabia aduce faima prin duritate dar vorba dulce aduce faima prin continuitate şi prin înmulţirea ei. Aşadar vorba este o armă mult mai tare decât sabia ceea ce mă face să cred că eu pot să fiu una dintre persoanele sau dintre singurele persoane care pot duce frumuseţea Moldovei  prin toată lumea.

Ştiţi ce a spus Măria sa Ştefan? „Moldova nu este a mea, nici a voastră, ci este a urmaşilor, urmaşilor noştri”. Ce spun eu acum? „Moldova nu este a mea sau a voastră! Este a tuturor celor care o vor!” Nu vreau să fiu cârcotaş dar continui puţin şi trag de păr similitudinea, poate Iisus nu mă va bate dar a zis „ lăsaţi copiii să vină la Mine”. Eu zic, „Lăsaţi turiştii să vină la mine” sau „ Ajutaţi-i să vină la mine!” În orice loc din Moldova poate fi spusă o legendă de a sa, cu atât mai mult în locul în care el încă ne veghează mişcările.

Cică marile invenţii s-au făcut din greşeală! Nu sunt inventator dar tot din greşeală am descoperit şi eu, chilia Putna (locul în care a slujit Daniil Sihastru) prima dată când căutam mănăstirea Putna. Locurile se leagă între ele precum un lanţ! E greu să pierzi calea dacă te ţii de el.

Acum, plăieşii din zonă nu mai stau cu scuturile în poziţie de apărare, ci stau cu uşile larg deschise pentru a-i primi pe toţi călcătorii de ţărână moldovenească aflaţi în căutarea marilor comori turistice şi adevărat vă spun, comori mai mari ca aceste nu există. Aurul este frumos pentru că îţi îndeplineşte orice dorinţă a trupului, te poate face din iobag rege dar şi o persoană foarte căutată şi nu tocmai cu cele mai bune intenţii. Comorile pe care noi le păstrăm nu aduc decât măreţie spirituală pe care nimeni nu ne-o poate lua. Pentru cei care vor să ne fure această comoară îi trimitem în Bucovina.

M-am luat de la scuturi şi am ajuns la comori! Scuturile cu care răzeşii se luptă nu sunt altele decât pensiunile din zonă, suliţele şi săbiile nu sunt altele decât felurile de mâncare tradiţională. Fierarii s-au transformat în bucătari iar arcaşii în ospătari.

Este foarte clar că nu putem să ajungem acolo decât prin mai multe bătălii cu noi înşine prin mănăstirile care se înşiră până la Putna. Fiecare are o legendă pe care o să v-o spun când o să fim la faţa locului.

Din pasiune pentru turism,

Dorin DORNEANU