Uluru, uriașul de gresie din inima Australiei

Uluṟu, cunoscut ca și Muntele de granit roșu Uluru, este acel impresionant masiv stâncos izolat în deșertul din Australia centrală, situat pe teritoriul Parcului Uluṟu–Kata-Tjuṯa la 340 km distanță de Alice Springs, pe care îl recunoști oricând ca simbol al Australiei. Uriașul munte de gresie ocupă un loc aparte în inima australienilor – întreg misterul continentului părând a fi concentrat în această uriață stâncă roșie. Uluru se zărește, mai întâi ca un deal albăstrui pe linia orizontului. Apoi, brusc, devii conștient de forța sa, văzându-l cum strălucește roșu-portocaliu, proiectat pe cerul de un albastru intens.

William Christie Gosse a fost primul european care a ajuns la Uluru, în 1873, după un drum care a durat două luni de zile. El a botezat muntele „Stânca Ayers“, după Sir Henry Ayers, un important politician australian al acelor vremuri.

CLICK AICI PENTRU OFERTA SPECIALĂ DE VACANȚĂ ÎN AUSTRALIA CU ICAR TOURS

Potrivit unei legende aborigine, lumea a fost cândva un tărâm gol. Nici unul dintre locurile pe care le știm nu a existat până ce creatorii, luând înfățișarea oamenilor, nu au călătorit mai întâi peste tot cuprinsul. Apoi, printr-un act creator, aceștia au dat naștere peisajului, așa cum îl cunoaștem astăzi. Se spune că pământul populației Anangu este încă locuit de spiritele a zeci de creatori ancestrali. Pentru aborigenii Pitjantjatjara și Yankunytjatjara – care se autodenumesc Anangu –, Uluru reprezintă o parte

uluru

vitală a religiei, filosofiei și organizării lor sociale. Ei consideră toate formele de viață și de relief din regiunea Uluru ca făcând parte dintr-o singură forță supremă, Tjukurpa, care guverneaza toate aspectele existenței. Până în anii ’70-’80, Uluru și teritoriile înconjurătoare – „catedrala“ aborigenilor – erau asociate culturii europene, fără a se pomeni de Anangu sau de Tjukurpa. Schimbarea a venit treptat. La mijlocul anilor ’80, aborigenii au fost recunoscuți ca având drepturi la Uluru, iar tradițiile și obiceiurile lor au fost redescoperite. În 1985, în cadrul unei ceremonii emoționante și reparatorii, oficialitățile australiene au înmânat un titlu de proprietate inalienabil stăpânilor de drept ai muntelui, populațiile Anangu, care, la rândul lor, au semnat un acord ce stipula că Uluru va deveni parc național, sub oblăduire guvernamentală.

Stanley Breeden, celebrul fotograf australian, povestește despre întâlnirea sa cu Uluru și oamenii care trăiesc alături de el de milenii. <<Am străbătut ținutul Uluru însoțit de cinci aborigeni Anangu. Cel mai bătrân dintre ei se numea Kata Kura și era un bărbat de 80 de ani, încă în putere. Cei cinci știu totul despre ținutul lor: sunt parte vie a unui uriaș și fascinant organism viu. Ar putea oare acești oameni să fie convertiți la „civilizația“ europeană? Poate că da. Oricum, în acel caz, ar arăta precum o mână vârâtă într-un pantof – nu doar inestetică, dar și complet nefuncțională. Din păcate, lumii „civilizate“ i-a luat câteva sute bune de ani să priceapă că nu deține nici adevărul absolut, nici rețeta unică de viețuire pe

CLICK AICI PENTRU OFERTE DE VACANȚĂ SPECIALE ORIUNDE ÎN LUME CU ICAR TOURS

Uluru-Aboriginals

Pământ. Anangu îmi povestesc cât de greu le era să-și procure hrana în vreme de secetă. Când vânau vite sau oi, poliția îi trimitea la închisoare – unul dintre ei îmi arătă cicatricile pe care cătușele i le-au lăsat pe glezne. „Când eram doar un copil, mi-am văzut familia vânând vite. Cu toții am mâncat, deși știam că nu avem voie. Am mâncat, apoi ne-am ascuns. Într-o zi, am văzut cum vin polițiștii și iau bărbați și femei, ne ucid câinii și le dau foc. Polițiștii erau oameni nebuni, îngrozitor de răi – nici nu le păsa că eram aproape morți de foame.“>>

Pentru australieni, a privi un apus de soare la Uluru a devenit un fel de obligație spirituală.

(sursa:National Geographics)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *